Despre crucea de acasă

Iată câteva sfaturi ale stareţului Sava (Rusia):
Despre crucea de acasă, despre cum să ne mântuim în atmosfera casnică obişnuită stareţul spunea: „Vrăjmaşul se aprinde foarte puternic împotriva noastră, a credincioşilor, în special prin tulburarea păcii. Cei care râvnesc spre evlavie au de suportat adeseori din partea casnicilor o puternică tulburare şi chiar duşmănie din cauza evlaviei (cucerniciei) lor, chiar dacă cei care‑i duşmănesc nu arată că o fac pentru evlavie (cucernicie). Tocmai aici să vă manifestaţi răbdarea. Nu vă tulburaţi, nu deznădăjduiţi, ci amintiţi‑vă de cuvintele Mântuitorului: duşmanii omului vor fi casnicii lui (Matei 10, 36). Îndreptaţi‑vă, corectaţi‑vă neajunsurile, observaţi pentru ce vă învinuiesc cei din jur, păcatele care se găsesc în inima voastră. Spre deosebire de momentul când ieşim în societate, în care ne ascundem faţă de cei care ne cunosc mai puţin, în viaţa de familie toate patimile se văd cu uşurinţă şi rudele le cunosc bine. Priviţi‑vă fără patimă, cercetaţi‑vă! Poate că, într‑adevăr, aveţi un caracter dificil sau sunteţi nedrepţi. Străduiţi‑vă să fiţi blânzi, nemânioşi, nu răspundeţi la toate provocările, purtaţi‑le pe unele trecându‑le sub tăcere. Când sunteţi mustraţi şi simţiţi că se poate ajunge la un incendiu, priviţi faptele aproapelui printre degete şi rugaţi‑vă cu tărie pentru el, căci dragostea toate le suferă, toate le rabdă (I Corinteni 13, 7)”.(Mari stareţi ruşi, vol. 2, carte în curs de apariţie la Editura Sophia)

Domeniile în care ar trebui să lucreze o femeie

„Pentru femei sunt fireşti ocupaţiile care ţin de sfera socială şi care sunt, în esenţă, o prelungire a rolului ei de mamă şi soţie. Mama nu poate creşte copiii dacă nu se preocupă de starea lor de sănătate. De aceea, ea trebuie să fie un bun medic. Învăţându-i şi educându-i pe copii, ea poate să-şi lărgească sfera acestor aptitudini în cadrul şcolii sau grădiniţei. Femeia găteşte acasă, face curat, dar ea poate să facă aceasta şi pentru altcineva decât pentru rude.
Pentru femeie este firesc să împace membrii familiei, de aceea nu este de mirare că femeile ajung buni jurişti sau asistenţi sociali, unde este nevoie de tact pentru a aplana conflicte şi a mângâia pe cei care sunt în suferinţă. Femeia poate să privească, în aceste cazuri, problemele celor cu care intră în contact atât din perspectivă juridică, cât şi în concordanţă cu ceea ce reprezintă ele în esenţă.
Femeia poate găsi de lucru în diferite sfere, numai să nu tindă spre activităţile care contravin flagrant ­ierarhiei familiale, adică să fie director într-un colectiv exclusiv de bărbaţi sau în sferele de lucru care cer duritate şi severitate, nu sensibilitate. În sfârşit, nu trebuie să lucreze într-un mediu nociv pentru organism, deoarece ea este „vasul cel delicat”. În timpurile Uniunii Sovietice se vorbea mult despre femeile în haină portocalie, care făceau calea ferată: oare este util pentru o femeie să facă box, să ridice greutăţi sau să fie înotătoare, când se transformă în ceva masculin, pierzându-şi feminitatea? Pe de altă parte, însă, nici nu trebuie să îşi reprime pornirile. Talentul, dăruit de Dumnezeu, nu piere. Trebuie să aştepţi până când îl poţi descoperi şi cultiva spre folosul celorlalţi.
În ce priveşte sferele profesionale în care poate lucra femeia, nu cred că există anumite îngrădiri legate numai de statutul de femeie. În acest caz, se poate vorbi doar de acele îngrădiri care sunt valabile pentru orice creştin, care nu poate face doar ceva care ajunge la un bun sfârşit.Poţi fi medic, dar nu acolo unde se omoară copii în pântecele mamei lor. Poţi vinde ciorapi, cărţi, brânză, unt, dar nu ai voie să vinzi tutun sau votcă.”

Femeia în mijlocul familiei sale

"Familia este în centrul a tot ceea ce contează pentru noi. Dacă lucrurile nu stau tocmai bine acasă, fiecare aspect al vieţii suferă. Am privit la femeile acelea care stăteau ca găinile înconjurate de puii lor şi am simţit o recunoştinţă enormă pentru dispoziţia acestor femei de a da şi de a hrăni viaţa...
Viaţa: ce alegere frumoasă! Aceste femei au ales viaţa prin purtarea copiilor lor (sarcină pe care, aş adăuga, numai o femeie o poate îndeplini) şi aleg viaţa în fiecare zi...
- cu fiecare masă pe care o pregătesc;
- cu fiecare haină pe care o spală;
- cu fiecare drum pe care îl fac la alimentară, la şcoală, la dentist, la lecţiile de pian, la antrenamentele de fotbal, la magazinul de pantofi;
- cu fiecare genunchi julit pe care îl bandajează;
- cu fiecare cuvânt de încurajare pe care îl rostesc;
- cu fiecare oră din timpul nopţii pe care o petrec legănând un copil bolnav sau speriat;
- cu fiecare ceartă pe care o potolesc;
- cu fiecare moment pe care îl petrec construind cu Lego, colorând, ajutând cu temele la matematică, citind o poveste biblică, ascultându-şi soţul sau copilul spunând cum şi-a petrecut ziua;
- cu fiecare moment pe care îl petrec mijlocind pentru creşterea spirituală şi pentru protecţia familiei lor.
Zi după zi ele construiesc un cămin; sunt dătătoare de viaţă; pun bazele şi construiesc o amintire care va dăinui timp de generaţii; ele Îl onorează pe Creator în cel mai important mod posibil." ( "Minciuni pe care le cred femeile" )

Femeia din "Pildele lui Solomon"

"Unul dintre lucrurile care mă uimesc cel mai mult despre "femeia înţeleaptă" din "Pilde" 31 este faptul că ea este atât de altruistă. Nu caută "împlinirea de sine"; nu este interesată să promoveze în "cariera ei", să aibă propriul cont în bancă sau să i se recunoască meritele personale. Dimpotrivă, ea nu pare absolut deloc preocupată de interesele şi nevoile personale, alegând în schimb să se concentreze asupra modalităţilor prin care poate să împlinească nevoile soţului şi copiilor ei, precum şi nevoile comunităţii în care trăieşte.
Am putea fi tentate să fim de acord cu o concluzie foarte des întâlnită, aceea că femeile casnice sunt o categorie asuprită. Dar priviţi la femeia aceasta:
-ea este bine îmbrăcată (versetul 22);
-ea şi familia ei au hrană suficientă, astfel încât pot să împartă cu ceilalţi (vers. 15-20);
-trăieşte o viaţă ordonată; este stabilă din punct de vedere emoţional şi nu este împovărată de teamă pentru viitor (vers. 21-25);
-soţul ei o adoră, îi este credincios, simte că este "una la un milion" şi îi spune lucrul acesta şi se laudă cu ea faţă de prietenii lui (vers. 11, 28-29, 31);
-copiii ei o respectă şi o laudă (vers. 28).
Mie nu mi se pare că aceasta este descrierea unei femei asuprite! De fapt, care femeie nu ar fi extrem de fericită să fie astfel răsplătită? Dar cum a ajuns ea să abă parte de aceste "beneficii"? Nu insistând ca soţul ei să-şi suflece mânecile şi să o ajute pe lângă casă (deşi nu este absolut nimic greşit ca un bărbat să facă lucrul acesta), ci alegând drumul slujirii - făcând din împlinirea nevoilor familiei prioritatea ei numărul unu (după relaţia cu Dumnezeu)." ( "Minciuni pe care le cred femeile", de Nancy Leigh DeMoss )

Sfaturi pentru soţ şi soţie

Pentru soţie
"Cinsteşte întâi de toate pe Dumnezeu, apoi pe soţul tău. Lasă de la tine atunci când soţul tău fierbe, ajută-l când e chinuit şi suferă, cu vorbe dulci şi îndemnurile cele mai bune. Să ai în comun cu el toate bucuriile şi durerile comune şi grijile, fiindcă acest lucru sporeşte casa. Dă sfatul tău, dar hotărârea ta să fie a bărbatului. Suferă măcar puţin împreună cu el când se necăjeşte, după care însă, având un chip vesel, risipeşte îngrijorările inimii lui, căci pentru bărbatul întristat limanul cel mai bun e soţia."

Pentru soţ
"Nu-ţi striga niciodată soţia doar pe nume, ci însoţeşte-l pe acesta cu cuvinte de alint, de cinstire, de multă dragoste... Mai arată-i, de asemenea, că pui mare preţ pe compania ei şi că eşti mai dornic să vii acasă de dragul ei decât să stai în oraş. Şi preţuieşte-o mai mult decât pe toţi prietenii tăi şi mai presus decât pe copiii născuţi din ea şi iubeşte-i pe aceştia anume de dragul ei. Dacă ea face vreo faptă bună, laud-o şi admir-o." ( sfaturi ale Sfântului Ioan Gură de Aur, culese din revista "Apostolat în Ţara Făgăraşului", nr. 13, pag. 11 )

Iov, model pentru familiile sarace

„Pentru ca noi, copiii, să nu fim apăsaţi de sărăcia noastră, de mizeria noastră, de foamea noastră, şi să nu avem un sentiment de inferioritate faţă de ceilalţi copii, care puteau să mănânce şi aveau căciuli, ciorapi şi paltoane, şi să rămânem blânzi şi buni şi îngăduitori şi senini în grozava noastră durere şi în înspăimântătoarea noastră sărăcie, mama preoteasă, cinstita noastră mamă, preoteasa, ne citea în fiecare zi istoria lui Iov. Era un leac foarte eficace, instantaneu, pentru toate mizeriile şi pentru toate suferinţele [aşa cum vă recomanda şi părintele, de asta am făcut legătura!]. Auziţi: pentru toate durerile, mama preoteasă ne citea suferinţele lui Iov. De două ori pe zi, de trei ori pe zi, de cinci ori pe zi. În toate zilele. Şi astfel Iov suferea împreună cu noi. Şi noi împreună cu el. Iar noi ne comparam suferinţele cu cele ale acestui om sfânt. Îl cunoşteam pe Iov mai bine decât pe orice fiinţă de pe pământ şi din cer. Iov a locuit cu noi, în casa parohială, în tot acest timp. Făcea parte din familia noastră. Noi l-am primit, iar el sălăşluia împreună cu noi. Căci Iov suferea asemenea nouă. Noi eram rudele lui. El era din sângele nos­tru, din neamul celor încercaţi de toate durerile pămân­tului. Din pricina acestei convieţuiri cu Iov, chiar şi astăzi, când îi aud numele sau când îl văd scris undeva, mă bucur ca şi cum ar fi numele surorilor sau al fratelui meu, ori al vreunei rude foarte apropiate, care vine din satul nostru.” – spunea Părintele Virgil Gheorghiu despre situaţia din familia sa. ( din cartea Tatăl meu, preotul care s-a suit la cer)

Treptele rugăciunii comune a soţilor

"1. Cădeţi de acord să dedicaţi în fiecare zi puţin timp pentru a vă întoarce împreună privirile spre Dumnezeu;
2. Procuraţi-vă cărţi de rugăciuni şi însemnaţi-le pe acelea care vi se potrivesc mai mult;
3. Când se apropie ora stabilită, aşezaţi-vă aproape unul de celălalt, fără să vorbiţi, şi unul din voi să citească rugăciunea pe care aţi ales-o pentru acea zi;
4. Discutaţi apoi despre tema concretă la care aţi dorit să se refere rugăciunea voastră;
5. Ţinându-vă de mână, aplecaţi capetele şi rugaţi-vă în linişte lui Dumnezeu, aşa cum înţelege fiecare;
6. Când simţiţi că aţi terminat, spuneţi împreună "Tatăl nostru".
Veţi ajunge să înţelegeţi că rugăciunea nu înseamnă căutare, cerşetorie sau revendicare. Înseamnă mai mult deschiderea inimii noastre către Dumnezeu, Care deja bate la poarta ei.
Ca să învăţaţi a vă ruga împreună este nevoie de timp, ca pentru orice lucru bun în căsnicie. Dar merită: Dumnezeu este iubire, şi amândoi credeţi că aceasta este cauza legăturii voastre."
(Charlie W. Shedd, "Scrisori Caterinei")

Libertatea în familie

"...încearcă să faci din căsnicia ta o mică societate democratică - la început, pentru doi cetăţeni liberi; mai târziu poate, pentru mai mulţi - unde fiecare dintre membri va avea drepturile sale sfinte şi inalienabile, dar şi îndatoririle sale. Nu pătrunde cu forţa în spaţiul personal al celuilalt, nu vă asfixiaţi unul pe celălalt, deoarece există pericolul de a vă desfiinţa reciproc.
...nu veţi putea niciodată să ajungeţi în vârful înalt al legăturii desăvârşite, dacă nu vă veţi acorda unul altuia libertatea de care e nevoie pentru a menţine şi a dezvolta, în fiecare, "integritatea sfântă" pe care o poartă oricine în sine din naştere.
Iată, aşadar, ce vrea să însemne Taina Căsătoriei: doi oameni care cresc necontenit ca persoane şi ca pereche, până ce ajung la scopul lor comun!"