Portretul femeii creştine

"Noi, ca femei creştine, ar trebui să căutăm să reflectăm frumuseţea, ordinea, excelenţa şi harul lui Dumnezeu în omul dinăuntru şi în cel din afară.
Soţia creştină are un motiv în plus să găsească echilibrul în privinţa aceasta. "Femeia înţeleaptă" din "Pilde" 31 este frumoasă din punct de vedere fizic şi bine îmbrăcată (Pilde 31; 17, 22). Ea este un compliment pentru soţul ei. Dacă o soţie se îmbracă neglijent şi neîngrijit, dacă nu se preocupă de înfăţişarea ei fizică, ea aruncă o lumină negativă asupra soţului ei...
Când Apostolul Pavel i-a scris lui Timotei despre cum ar trebui să fie lucrurile în Biserică, şi-a luat timp să vorbească despre felul în care se îmbracă femeile. Instrucţiunile lui arată echilibrul dintre aitudinea interioară a inimii femeii şi vestimentaţia şi comportamentul ei.
Pavel îndeamnă femeile "să se roage îmbrăcate în chip cuviincios, cu ruşine şi sfială (cu decenţă şi cumpătare), nu cu împletituri de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe, ci cu fapte bune, cum se cuvine femeilor care spun că sunt evlavioase." (I Timotei 2, 9-10).
Înfăţişarea exterioară a femeii creştine trebuie să fie o reflectare a unei inimi simple, pure şi bine organizate; îmbrăcămintea şi coafura ei nu trebuie să fie extravagante, neobişnuite sau indecente, atrăgând atenţia asupra ei. Astfel, ea reflectă starea adevărată a inimii ei şi relaţia ei cu Dumnezeu..."

Ne este suficient Dumnezeu?

"Credem cu adevărat că Dumnezeu este suficient sau căutăm alte lucruri şi oameni care să umple golurile din inima noastră - mâncare, cumpărături, prieteni, hobby-uri, vacanţe, profesia sau familia?
Felul în care trăim descoperă că, în realitate, nu credem că Dumnezeu ne este suficient. El poate rezolva problemele celorlalţi, dar nu vorbeşte despre problemele mele, despre nevoile mele, despre relaţiile mele, despre situaţia mea. Am nevoie de Cuvântul lui Dumnezeu plus aceste opt cărţi din librăria creştină; am nevoie de Cuvântul lui Dumnezeu plus casete şi conferinţe. Cu siguranţă, am nevoie de Dumnezeu! Dar am nevoie de El plus prieteni apropiaţi; am nevoie de El plus sănătate de fier; am nevoie de El plus un soţ; am nevoie de El plus copii; am nevoie de El plus o slujbă bine plătită; am nevoie de El plus o casă cu un cuptor cu microunde, o maşină de spălat cu uscător, un garaj şi o zugrăveală nouă...
Credem cu adevărat că dacă Îl avem pe Dumnezeu, avem destul?" ( Nancy Leigh DeMoss )

Iubirea lui Dumnezeu

Formulă de calcul:
"Adună cea mai tandră iubire pe care ai trăit-o, cea mai profundă pe care ai simţit-o şi cea mai puternică dintre cele care au fost turnate peste tine şi adaugă peste toate acestea dragostea tuturor inimilor omeneşti din lume, înmulţeşte totul cu infinitul, şi vei începe, poate, să ai o imagine vagă despre ceea ce este dragostea lui Dumnezeu!" (Hannah Whitall Smith )

"Adevărul este că Dumnezeu ne iubeşte. Indiferent dacă ne simţim iubite sau nu, indiferent ce am făcut şi de unde venim, El ne iubeşte cu o dragoste infinită, imposibil de înţeles.
Dumnezeu ne iubeşte nu pentru că L-am iubit încă de când eram mici, nu pentru că încercăm să-I fim pe plac. El ne iubeşte pentru că El este iubire. Iubirea Lui pentru noi nu se bazează pe ceva ce am făcut sau am putea să facem pentru El. Nu ţine cont de performanţele noastre. Nu merităm dragostea Lui şi nu am putea-o câştiga vreodată. Pentru că ne iubeşte, L-a trimis pe Fiul Său să moară pentru noi. Ne-a iubit din veşnicia trecută şi ne iubeşte pentru veşnicia viitoare. Nu am putea face nimic pentru a-L determina să ne iubească mai puţin; nu am putea să facem nimic pentru ca să ne iubească mai mult!"

Femeia în mijlocul familiei sale

"Familia este în centrul a tot ceea ce contează pentru noi. Dacă lucrurile nu stau tocmai bine acasă, fiecare aspect al vieţii suferă. Am privit la femeile acelea care stăteau ca găinile înconjurate de puii lor şi am simţit o recunoştinţă enormă pentru dispoziţia acestor femei de a da şi de a hrăni viaţa...
Viaţa: ce alegere frumoasă! Aceste femei au ales viaţa prin purtarea copiilor lor (sarcină pe care, aş adăuga, numai o femeie o poate îndeplini) şi aleg viaţa în fiecare zi...
- cu fiecare masă pe care o pregătesc;
- cu fiecare haină pe care o spală;
- cu fiecare drum pe care îl fac la alimentară, la şcoală, la dentist, la lecţiile de pian, la antrenamentele de fotbal, la magazinul de pantofi;
- cu fiecare genunchi julit pe care îl bandajează;
- cu fiecare cuvânt de încurajare pe care îl rostesc;
- cu fiecare oră din timpul nopţii pe care o petrec legănând un copil bolnav sau speriat;
- cu fiecare ceartă pe care o potolesc;
- cu fiecare moment pe care îl petrec construind cu Lego, colorând, ajutând cu temele la matematică, citind o poveste biblică, ascultându-şi soţul sau copilul spunând cum şi-a petrecut ziua;
- cu fiecare moment pe care îl petrec mijlocind pentru creşterea spirituală şi pentru protecţia familiei lor.
Zi după zi ele construiesc un cămin; sunt dătătoare de viaţă; pun bazele şi construiesc o amintire care va dăinui timp de generaţii; ele Îl onorează pe Creator în cel mai important mod posibil." ( "Minciuni pe care le cred femeile" )

Femeia din "Pildele lui Solomon"

"Unul dintre lucrurile care mă uimesc cel mai mult despre "femeia înţeleaptă" din "Pilde" 31 este faptul că ea este atât de altruistă. Nu caută "împlinirea de sine"; nu este interesată să promoveze în "cariera ei", să aibă propriul cont în bancă sau să i se recunoască meritele personale. Dimpotrivă, ea nu pare absolut deloc preocupată de interesele şi nevoile personale, alegând în schimb să se concentreze asupra modalităţilor prin care poate să împlinească nevoile soţului şi copiilor ei, precum şi nevoile comunităţii în care trăieşte.
Am putea fi tentate să fim de acord cu o concluzie foarte des întâlnită, aceea că femeile casnice sunt o categorie asuprită. Dar priviţi la femeia aceasta:
-ea este bine îmbrăcată (versetul 22);
-ea şi familia ei au hrană suficientă, astfel încât pot să împartă cu ceilalţi (vers. 15-20);
-trăieşte o viaţă ordonată; este stabilă din punct de vedere emoţional şi nu este împovărată de teamă pentru viitor (vers. 21-25);
-soţul ei o adoră, îi este credincios, simte că este "una la un milion" şi îi spune lucrul acesta şi se laudă cu ea faţă de prietenii lui (vers. 11, 28-29, 31);
-copiii ei o respectă şi o laudă (vers. 28).
Mie nu mi se pare că aceasta este descrierea unei femei asuprite! De fapt, care femeie nu ar fi extrem de fericită să fie astfel răsplătită? Dar cum a ajuns ea să abă parte de aceste "beneficii"? Nu insistând ca soţul ei să-şi suflece mânecile şi să o ajute pe lângă casă (deşi nu este absolut nimic greşit ca un bărbat să facă lucrul acesta), ci alegând drumul slujirii - făcând din împlinirea nevoilor familiei prioritatea ei numărul unu (după relaţia cu Dumnezeu)." ( "Minciuni pe care le cred femeile", de Nancy Leigh DeMoss )

POSTUL MARE

Câteva cuvinte despre cum trebuie să postim, ale Sfântului Ioan Gură de Aur:
"Postiţi? Arătaţi-mi-o prin fapte! Prin care?-veţi zice.
De vedeţi un sărac, aveţi milă de el; un duşman, împăcaţi-vă cu el; un prieten înconjurat de bun nume, nu-l invidiaţi; o femeie frumoasă, întoarceţi capul.
Nu numai gura voastră să postească, ci şi ochiul, şi urechea, şi picioarele, şi mâinile, şi toate mădularele trupului vostru.
Mâinile voastre să postească, rămânând curate de hrănire şi de lăcomie. Picioarele, nealergând la teatrul cu spectacole proaste. Ochii, neprivind cu ispitire frumuseţile străine. Hrana ochilor este ceea ce ei văd. Dacă-i o privelişte neîngăduită şi potrivnică Legii, postul suferă din pricina aceasta şi mântuirea sufletului este vătămată întru totul; dacă-i o privelişte îngăduită de Lege şi fără greşeală, postul se împodobeşte cu ea. Ar fi peste fire de ciudat ca în vremea postului să te ţii chiar şi de la hrana îngăduită, şi să te duci să guşti priveliştile oprite.
Nu mâncaţi carne? Atunci opriţi şi ochii de a privi neruşinarea! Asemenea, urechea voastră se cade să postească.
A posti pentru ureche înseamnă a o astupa pentru vorbirile de rău şi pentru zavistii. “Nu aplecaţi urechea voastră la vorbirile deşarte!” - este scris. Gura, pe de altă parte, trebuie să postească de sudalme sau de alte vorbiri ruşinoase.
La ce bun să te ţii de la carne de pasăre şi de la peşte, de-ţi vei sfâşia şi ucide pe fratele tău?
Apoi, ceea ce trebuie să cercetăm cu privire la post, este dacă am căpătat mai multă râvnă, dacă ne-am îndreptat unele din nedesăvârşirile noastre, dacă ne-am spălat de greşeli. E un obicei răspândit în vremea postului mare, de a ne întreba unii pe alţii câte săptămâni am postit.
Şi auzim pe unii: o săptămână; pe alţii: două; pe unii: toate. Dar unde-i prisosirea, dacă săvârşim postul cu mâinile goale de fapte bune? Când cineva îţi va zice: “Eu am ţinut tot postul!”, răspunde-i: “Eu aveam un duşman şi m-am împăcat cu el, obisnuiam să bârfesc şi m-am oprit, suduiam, şi m-am lăsat!”.
Ceea ce foloseşte negustorilor nu este atât să străbată o mare depărtare pe mare, ci de a aduce o bună încărcătură de mărfuri din belşug. Nu prisosim nimic cu postul, dacă numai îl săvârşim, fără să ne gândim la nimic şi cum o fi.
Dacă postul ne este abţinerea de la mâncare, odată ce au trecut cele patruzeci de zile, a trecut şi postul. Dar de ne vom abţine de la păcat, postul acesta nu va înceta după ce celălalt a trecut. Ne va fi de folos necontenit - şi înainte de împărăţia cerurilor, ne va aduce aici, pe pământ, bună răsplătire."
Post cu folos tuturor!

LA MULŢI ANI, FEMEIE!

Pentru că mâine este ziua noastră, m-am gândit să "dau o fugă" la începuturi, la momentul în care Dumnezeu a făcut femeia. Răsfoind o carte scrisă pentru femei, am găsit un răspuns la două întrebări: De ce le-a creat Dumnezeu pe femei? şi Care este scopul şi misiunea Lui pentru viaţa noastră?
"În Facere 2, 18, găsim prima şi cea mai clară declaraţie referitoare la motivul pentru care Dumnezeu a creat femeia: "Domnul Dumnezeu a zis: Nu este bine ca omul să fie singur! Să-i facem ajutor potrivit pentru el!"
Acesta este răspunsul - Dumnezeu a creat femeia pentru ca să fie un ajutor pentru bărbat, să-l completeze, să fie potrivită pentru nevoile lui. Viaţa ei trebuia să aibă în centrul ei viaţa lui. Ea a fost creată din bărbat, pentru bărbat, şi a fost darul lui Dumnezeu pentru bărbat. Relaţia ei cu soţul ei a fost prima şi cea mai importantă sferă în cadrul căreia trebuia să se mişte şi să slujească. Soţul ei era responsabil să lucreze şi să se îngrijească de nevoile materiale. Ea trebuia să fie ajutorul şi tovarăşa lui în reflectarea chipului lui Dumnezeu, stăpânind pământul şi dând naştere unei generaţii de oameni după voia lui Dumnezeu. Împreună, ei trebuia să populeze pământul cu generaţii de bărbaţi şi femei care să-L iubească pe Dumnezeu şi care să încerce să împlinească scopul Lui pentru lumea aceasta.
Femeia a fost creată şi înzestrată într-un mod unic - psihologic, emoţional, mintal şi spiritual - de Creator pentru ca să poarte şi să hrănească viaţa. În multe feluri, ea a fost dăruită cu capacitatea de a aduce viaţă, frumuseţe, bogăţie, împlinire, graţie şi bucurie în cadrul familiei. Nu există o măsură mai mare pentru valoare şi succesul ei de femeie decât gradul în care slujeşte ca inima casei." ( Minciuni pe care le cred femeile, de Nancy Leigh DeMoss)
Fie ca toate femeile din lume să ducă la îndeplinire planul lui Dumnezeu şi să se bucure de linişte într-un cămin fericit!
La mulţi ani!