Despre Tolstoi

"Părintele Ioil, un monah în vârstă, mi‑a povestit un mic episod din viaţa lui L. Tolstoi, când acesta vizitase schitul. A vorbit mult cu părintele Ambrosie. Când a ieşit de la el, avea faţa mohorâtă. A ie­şit şi stareţul. Monahii, cunoscând faptul că la stareţ a venit un scriitor cunoscut, s‑au îngrămădit la „bojdeucă”. Cînd Tolstoi s‑a îndreptat să iasă pe por­ţile schitului, stareţul a rostit apăsat, arătând spre el: „Niciodată acesta nu se va întoarce către Hristos! Mândria!”

E cunoscut faptul că Tolstoi şi‑a pără­sit casa cu puţin înainte de moarte. Printre altele, şi‑a vizitat şi sora, Maria Nikolaevna, călugăriţă la aceeaşi mă­năstire din Şamordino, construită de pă­rintele Ambrosie, la vreo 12 verste de Optina. Acolo i‑a apărut din nou dorinţa de a vorbi cu stareţii. Îi era teamă însă că acum vor refuza să‑l primească, de vreme ce era excomunicat din Biserică pentru lupta sa împotriva învăţăturii creştine despre Sfânta Treime, despre întrupa­rea Fiului lui Dumnezeu şi despre Taine (despre acestea a rostit chiar cuvinte de blasfe­mie). Sora lui îl îndemna să meargă fără teamă, că va fi întâmpinat cu dra­goste... S‑a înduplecat... Am auzit că ar fi ajuns la uşa bojdeucii şi chiar că ar fi pus mâna pe clanţa uşii, dar s‑a răzgândit şi s‑a întors. A luat‑o de‑a lungul căii ferate; s‑a îmbolnăvit pe drum şi a fost nevoit să oprească în halta Astapovo, gubernia Tula, unde a şi mu­rit în chinuri sufleteşti groaznice." (Mitropolitul Veniamin Fedcenko)

Despre sfinţirea maşinilor

"În raionul Teikovsk este o porţiune de drum de vreo 500 de metri, pe care o cunosc toţi şoferii care circulă pe acolo. Acea porţiune este numită „zonă periculoasă”, iar oamenii de acolo îi zic „valea morţii”. La ieşirea din Ivanovo spre Kohma, în partea stângă a spitalului regional, au loc mereu accidente. Ba un autobuz cu oameni se loveşte de un stâlp, ba maşinile se ciocnesc între ele. Autorităţile cunosc astfel de locuri, dar nu pot preîntâmpina accidentele.
Acum câţiva ani am fost plecat pe lângă Iaroslavl. Acolo este o localitate, Tolga, iar alături o mănăstire de maici. Lângă mănăstire este un drum pe care chiar în acel an muriseră în accident patru oameni, pe aceeaşi porţiune. Stareţa mănăstirii, maica Varvara, mi-a spus: „Părinte, ce să facem? O soră de la noi a mers cu tractorul pe acel drum şi s-a răsturnat, bine că a avut doar răni uşoare”. S-au adunat câteva maici, iar eu am îmbrăcat veşmintele preoţeşti, am făcut o slujbă de mulţumire lui Dumnezeu şi am stropit cu apă sfinţită întreaga porţiune cu probleme. De atunci au trecut 5 ani şi nu s-a mai întâmplat nimic rău acolo, deoarece apa sfinţită alungă puterea celui rău.
Odată a venit un om la mine şi mi-a spus: „Părinte, taximetriştii mi-au vândut o maşină «cu ghinion», care a avut trei accidente. Eu am reparat-o, dar cum am început să merg cu ea, am şi fost lovit de două ori. Ce să fac?” Am citit lângă maşină rugăciunile de la sfinţirea carului, pentru ca Domnul să o pună sub ocrotirea îngerului şi pentru ca duhurile rele să nu o stăpânească; am stropit-o cu apă sfinţită şi am uns-o cu ulei. De atunci nu a mai avut accidente”. Sigur, odată cu rugăciunea trebuie să păstrăm şi ordinea morală. Să nu înjurăm, să nu bem, căci altfel demonii vin iarăşi." (Arhimandrit Ambrozie Iurasov)

Despre cunoaşterea de sine

"Suntem o taină atât de mare!
Socrate zice:«Cunoaşte-te pe tine însuţi!». Cum te cunoşti pe tine însuţi? Făcând introspecţie. Goethe spune că Socrate n-a vrut să spună aşa ceva, ci a vrut să spună că te cunoşti pe tine însuţi în relaţie cu celălalt. Şi eu vin şi spun că peste ei este Grigore de Nyssa, un sfânt care spune că mai degrabă cunoaştem cerul şi marea decât să ne cunoaştem taina sufletului. Stai lângă un om o viaţă întreagă şi nu-l cunoşti. La un moment dat poate avea o reacţie, o reacţie îngrozitoare. Cum s-a întâmplat cu Lidia Jinga, dresoarea care a murit ucisă de tigrul acela pe care l-a crescut de mic. Pe urmă a murit şi tigrul, n-a mai mâncat..." ( Dan Puric, "Cine suntem" )