Despre Tolstoi

"Părintele Ioil, un monah în vârstă, mi‑a povestit un mic episod din viaţa lui L. Tolstoi, când acesta vizitase schitul. A vorbit mult cu părintele Ambrosie. Când a ieşit de la el, avea faţa mohorâtă. A ie­şit şi stareţul. Monahii, cunoscând faptul că la stareţ a venit un scriitor cunoscut, s‑au îngrămădit la „bojdeucă”. Cînd Tolstoi s‑a îndreptat să iasă pe por­ţile schitului, stareţul a rostit apăsat, arătând spre el: „Niciodată acesta nu se va întoarce către Hristos! Mândria!”

E cunoscut faptul că Tolstoi şi‑a pără­sit casa cu puţin înainte de moarte. Printre altele, şi‑a vizitat şi sora, Maria Nikolaevna, călugăriţă la aceeaşi mă­năstire din Şamordino, construită de pă­rintele Ambrosie, la vreo 12 verste de Optina. Acolo i‑a apărut din nou dorinţa de a vorbi cu stareţii. Îi era teamă însă că acum vor refuza să‑l primească, de vreme ce era excomunicat din Biserică pentru lupta sa împotriva învăţăturii creştine despre Sfânta Treime, despre întrupa­rea Fiului lui Dumnezeu şi despre Taine (despre acestea a rostit chiar cuvinte de blasfe­mie). Sora lui îl îndemna să meargă fără teamă, că va fi întâmpinat cu dra­goste... S‑a înduplecat... Am auzit că ar fi ajuns la uşa bojdeucii şi chiar că ar fi pus mâna pe clanţa uşii, dar s‑a răzgândit şi s‑a întors. A luat‑o de‑a lungul căii ferate; s‑a îmbolnăvit pe drum şi a fost nevoit să oprească în halta Astapovo, gubernia Tula, unde a şi mu­rit în chinuri sufleteşti groaznice." (Mitropolitul Veniamin Fedcenko)