Despre ecumenism

„Am mai consemnat părerea Arhimandritului Sofronie despre mişcarea ecumenică:
„Şi deci când vă voi părăsi, rogu‑vă, mântuiţi‑vă de acea aberaţie – diplomele academice. Într-o zi ­m-am întâlnit aici, pe drumul mănăstirii noastre, cu un om care zicea că primise titlul de doctor în teologie. Şi eu i‑am răspuns: Ce vreţi, aceasta se preţuieşte mai mult decât sfinţenia în lumea noastră întunecată.
Şi la ce ne‑au dus aceste şcoli? – Am dobândit nişte fiinţe standard ce vorbesc despre lucruri pe care niciodată nu le‑au trăit. De unde întunericul acesta în Biserica noastră? De unde toate schismele, sectele, ereziile?
Eu v-am spus deja, şi încă nu o singură dată, însă Duhul mă sileşte să repet. Mai înainte de a mă duce de la voi – iar sfârşitul vieţii mele, bineînţeles, este aproape – aş dori ca voi să vă mântuiţi de aberaţia de care suferă lumea contemporană în planul teologiei, ca să nu scoată cineva vreo teorie neadevărată despre Dumnezeu care să dezbine lumea creştină. Gândiţi‑vă că la Geneva, în Centrul mondial al unirii Bisericilor, se află mai mult de două sute de doctori în teologie cu păreri diferite! De unde aceasta? Căci Dumnezeu unul este.
Şi cum se întâmplă că există confesiuni care le urăsc pe celelalte şi le prigonesc? Acum prigoana împotriva Ortodoxiei este în lumea întreagă. Şi prin ce provocăm noi această ură? Nouă ne e frică «şi o muscă să supărăm», însă pe noi ne urăsc mai mult decât pe răufăcători. Iar aceasta nicicum nu este fantezie, aşa cum o ştim din experienţă. Dar să nu se tulbure inima voastră: credeţi în Dumnezeu, credeţi şi în Mine şi continuaţi‑vă această viaţă. El a zis: «Precum pe Mine M-au urât pe nedrept, aşa şi voi veţi fi urâţi pentru numele Meu.» Aşa, să nu pierdeţi din vedere viziunea de bază: viaţa fără de păcat!
Eu nu iau parte la mişcarea ecumenică. Dar ideea mea ar fi următoarea: Adunaţi‑vă şi socotiţi cum ­este cu putinţă a trăi fără de păcat. Se adună două sute de doctori în teologie şi fiecare îşi vorbeşte prostiile, dezvăluindu‑şi propria neştiinţă şi ignoranţă. De pildă, una din rătăciri: ei studiază toate religiile, şi în cunoaşterea teoretică a istoriei tuturor religiilor şi a cuprinsului învăţăturii lor îşi văd propriul universalism.
Dar Domnul ne spune: «Unul este Tatăl vostru, şi singurul învăţător este Hristos.» Iar acest învăţător, Hristos, poartă în Sine întreaga zidire. Şi aşa, noi vom urma paşilor lui Hristos, Care poartă în conştiinţa Sa această tragedie şi moare pentru credinţa Sa.”