Iov, model pentru familiile sarace

„Pentru ca noi, copiii, să nu fim apăsaţi de sărăcia noastră, de mizeria noastră, de foamea noastră, şi să nu avem un sentiment de inferioritate faţă de ceilalţi copii, care puteau să mănânce şi aveau căciuli, ciorapi şi paltoane, şi să rămânem blânzi şi buni şi îngăduitori şi senini în grozava noastră durere şi în înspăimântătoarea noastră sărăcie, mama preoteasă, cinstita noastră mamă, preoteasa, ne citea în fiecare zi istoria lui Iov. Era un leac foarte eficace, instantaneu, pentru toate mizeriile şi pentru toate suferinţele [aşa cum vă recomanda şi părintele, de asta am făcut legătura!]. Auziţi: pentru toate durerile, mama preoteasă ne citea suferinţele lui Iov. De două ori pe zi, de trei ori pe zi, de cinci ori pe zi. În toate zilele. Şi astfel Iov suferea împreună cu noi. Şi noi împreună cu el. Iar noi ne comparam suferinţele cu cele ale acestui om sfânt. Îl cunoşteam pe Iov mai bine decât pe orice fiinţă de pe pământ şi din cer. Iov a locuit cu noi, în casa parohială, în tot acest timp. Făcea parte din familia noastră. Noi l-am primit, iar el sălăşluia împreună cu noi. Căci Iov suferea asemenea nouă. Noi eram rudele lui. El era din sângele nos­tru, din neamul celor încercaţi de toate durerile pămân­tului. Din pricina acestei convieţuiri cu Iov, chiar şi astăzi, când îi aud numele sau când îl văd scris undeva, mă bucur ca şi cum ar fi numele surorilor sau al fratelui meu, ori al vreunei rude foarte apropiate, care vine din satul nostru.” – spunea Părintele Virgil Gheorghiu despre situaţia din familia sa. ( din cartea Tatăl meu, preotul care s-a suit la cer)